Boala a fost descrisa in 1897 de catre Eisenmenger la un pacient ce prezenta cianoza, insuficienta cardiaca, intoleranta la efort si hemoptizie, cauza fiind descoperita la autopsie: un defect de sept ventricular mare.

   Fiziopatologie: la baza bolii se gaseste un defect septal ventricular congenital sau dobandit (chirurgical), ceea ce determina un shunt stanga-dreapta; initial se produce cresterea fluxului pulmonar, cu cresterea presiunii pulmonare si inversarea shuntului sau realizarea unui shunt bidirectional.

   Epidemiologie: frecventa sindromului depinde de etiologia defectului: congenitala sau dobandita. Cca. 50% din copiii cu DSV larg dezvolta hipertensiune pulmonara in primii ani de viata; cei cu interventii chirurgicale in antecedente vor dezvolta shuntul in functie de dimensiuni si anatomie. De obicei sindromul Eisenmenger apara inainte de pubertate, dar poate aparea si  ...