Hipertensiunea pulmonară primară este o boală rară de etiologie necunoscută, în timp ce hipertensiunea pulmonară secundară este o complicaţie a multor boli pulmonare, cardiace şi extratoracice. Bronhopneumopatia cronică obstructivă, disfuncţia ventriculară stângă şi afecţiunile asociate cu hipoxemie conduc frecvent la hipertensiune pulmonară. Cordul pulmonar cronic reprezintă mărirea ventriculului drept ca o consecinţa a afecţiunilor aparatului respirator. Hipertensiunea pulmonară precede întotdeauna cordul pulmonar. Hipertensiunea pulmonară se defineşte ca o presiune sistolică în artera pulmonară mai mare de 30 mmHg sau o presiune medie în artera pulmonară mai mare de 20 mmHg.  Indiferent de etiologie, hipertensiunea pulmonară netratată poate duce la insuficienţa cardiacă dreaptă.

    Semnele şi simptomele de hipertensiune pulmonară sunt adesea subtile şi nespecific  ...